Acum 100 de ani, când a izbucnit revoluția din Franța, în comunitatea B. din Wissembourg, în Elsass, trăia un preot care nu mai credea de mult în Cuvântul lui Dumnezeu, cu toate că de dragul venitului, pe care i-l asigura casa parohială , îl mai propovaduia cu gura. Iar atunci când creștinismul a fost înlăturat și grozăvia revoluției a atins punctul culminant, el a socotit că venise ceasul când poate să-și recunoască deschis necredința. A urcat la amvon ca „fratele vorbitor”, a rupt Biblia și a aruncat-o de la amvon cu vorbe nelegiuite:
„Tu, carte nenorocită de minciuni! Am mințit destul poporul citind din tine! De acum încolo nu mai vreau să fiu un fățarnic.”
Și mai voia să fie apelat ca cetățean și tutuit.
Dar curând au venit iar alte vremuri în Franța, despre care compozitorul Pfeffel din Kolmar căntă :
Doamne, poți exista iarăși,
A zis șahul francilor.
Trimite-le un îngeraș
Și fie-Ți mulțumitori.
Creștinismul era din nou tolerat în mod deschis, au fos t redeschise bisericile. Atunci a vrut și fratele nostru vorbitor să fie iar preot; și-a căutat o parohie pe Rin și a găsit-o în satul S.
Acolo a vrut să folosească din nou Biblia. Dar a fost să fie altfel decât a plănuit el. Dintr-odată a turbat și a trebuit să fie legat cu lanțuri și lătra ca un câine.
Și așa a și murit, în această stare groaznică .
Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu