luni, 15 mai 2017

Cioburi.. de valoare

       Cioburi.. ruine..

      Asta vedem privind la destinele ce parcă s-au lovit de un zid prea gros.. prea înalt  și s-au spart.


      S-au spart în mii de cioburi.. atât de tare încât parcă avem certitudinea că niciodată nu vor mai fi aduse împreună.


      Cuprinși de nostalgia formei avute într-un ieri prea îndepărtat, visăm.. visăm la ceea ce am fi putut realiza, visăm la zborul spre un înalt neatins.


Se frâng și visele lovindu-se de același zid prea gros și prea înalt.


      Locuim între dărâmătri și totuși îi spunem acasă, tinem cioburi în mână și asteptăm sa fie umplute cu apă proaspătă într-o zi.. doar sunt ruinile noastre, sunt cioburile noastre..


      Mulțumindu-te să locuiești între dărâmaturile unei vieți fără viziune, vei uita ca poți să visezi, vei uita că poți și trebuie să te desprinzi de glie, vei uita cine ești și pentru ce ai fost creat.



Ruinile.. au fost cândva o casă..

      
Valoarea cioburilor nu stă în ceea au fost ieri, ci în ceea ce tu faci azi cu ele..


Începe să aduni.

Meditatia zilei

Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul Omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.
Marcu 8.38


Răsplătit din plin

        Înainte cu mulți ani, un domn din Franța ședea pe o bancă la marginea unui lac și admira creația minunată a lui Dumnezeu. Era slăbit și deformat trupește, dar sufletul lui, care nu se putea vedea, era nobil și primea tot ce este frumos și bun.

       Câțiva turiști tineri au trecut pe lângă el și au vorbit de rău în obrăznicia lor ușuratică de domnul străin cu înfățișarea lui care nu atrăgea atenția. Printre turiști se afla un tânăr, care i-a mustrat pe însoțitorii săi cu cuvinte serioase.

       Străinului i-a făcut bine gândirea tânărului.
     
       S-a iscat o discuție între cei doi, și din discuție mai târziu un schimb de scrisori activ, pe o perioadă de câțiva ani. Și când domnul a murit în Orleans, instanța i-a comunicat tânărului, care devenise între timp predicator și tată, că este singurul moștenitor al unui castel și al multor averi.

   
        Aceasta a fost urmarea și răsplata slăvită a intervenției tânărului pentru un străin necunoscut, nebăgat în seamă.

       Știi că cel mai mare străin în această lume a fost Isus Hristos, Domnul slavei? Și El a fost aici cel mai disprețuit; și El este tot așa și astăzi într-o anumită privință.
     
Spune, porți ocara Lui și intervii pentru El în acest timp și în această lume rea?



sursa: http://www.gbv.ro

luni, 8 mai 2017

Rod bogat


Un vânzator de literatura crestina a vândut într-un sat polonez o Biblie. Dupa ce trecu din nou pe acolo dupa trei ani, trai bucuria sa gaseasca nu mai putin de doua sute de persoane, care doar prin citirea acestei Biblii au gasit în Isus pe Mântuitorul lor. Pentru ca aveau la dispozitie un singur exemplar al acestei carti pretioase, au ajuns la ideea sa îndeparteze cotorul si sa împarta în mai multe bucati aceasta Biblie care sa circule între ei, pentru ca toti sa poata profita de ea. Multe pagini au fost copiate, altii le-au învtat pe de rost. Vânzatorul care nu stia nimic de aceasta, le-a propus locuitorilor satului sa se adune pentru a le citi câteva versete deosebit de importante. Spre marea lui surprindere, începura unul dupa altul sa recite capitole întregi pe care le învatasera ! Se simtea cât de pretios le era Cuvântul lui Dumnezeu.
 Avem si noi aceasta foame si aceasta sete dupa Cuvântul lui Dumnezeu?
 (Psalm 119.11, 57, 103, 105, 160, 162).
Noi care nu avem probleme sa ne procuram o Biblie, care posedam poate mai mult decât un exemplar, o citim cu tot atâta râvna ? Îi dam crezare? O pretuim, o apreciem si o punem la inima ?

Mesagerul crestin

duminică, 7 mai 2017

Parfum de ploaie

      Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului..
Ne amintim atât de bine că suntem țărână, și uităm că țărâna aceasta a fost modelată să poarte chipul Lui, nu urmele furtunilor ce le întâlnim în cale.


       Pozăm în oameni smeriți proclamând o veșnică nevrednicie, o veșnică neputința, suntem păcătoși, recunoaștem și chiar ne mândrim.. cât de smeriți suntem recunoscând..


       Stăm cu ochii ațintiți spre lucrurile ce demult trebuiau lăsate in urmă, si ținem de aceea fațadă.. de nereproșat, și totuși fără viață, fără bucurie, fără victorie.


       Când îți întorci privirile spre EL te luminezi te bucurie.. ce simplă e soluția la toate privirile fără speranță, fără scop.

      Când îți întorci privirile spre El..    vezi ca există o altă proclamație, diferită de aceea a înfrângerii, o proclamație a ceea ce suntem prin El - copii restaurați în imaginea Lui, perfecți în ochii Tatălui, și acest fapt este atât de adevărat pe cât este de adevărat ca Hristos a înviat.

Altfel totul este zadarnic.


      Domnul nostru a fost dat la moarte, le spunea apostolul Pavel romanilor, din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat, din pricină ca am fost socotiți drepți.

Învierea a fost condiționată de justificarea aleșilor Lui.

      Iata de ce, dacă n-a înviat Hristos, credința noastră este zadarnică.   Speranța noastră dispare.

Domnul este viu, si așa ramâne!

      Poți fi doar un creștin facut perfect la cruce, care știe acest lucru, și feluritele încercari nu-i pot sterge zâmbetul cu parfum de cer,

sau, un creștin “smerit” dar nesigur, cu un Hristos mort, fără bucurie fără speranță..


Cel smerit, deschide ochii și îl vede pe Christos, suficiența Lui, bunătatea Lui, dar nicidecum pe sine.

sâmbătă, 6 mai 2017

Învață-mă s-ascult Cuvântul,


Povățuiește-mă în adevărul Tău și învață-mă …
Psalmul 25.5
Învață-mă s-ascult Cuvântul,
Stăpânul meu preabun,
chiar de s-ar despica pământul
și furios ar bate vântul,
învață-mă s-ascult Cuvântul
și lui să mă supun.

Învață-mă să fiu statornic,
în rânduiala Ta,
fă-mi sufletul mereu mai dornic,
în ascultare tot mai spornic,
învață-mă să fiu statornic
și să rămân așa.

Învață-mă lucrarea-Ți toată
și-ntreg să fiu în ea,
dă-mi o cunoaștere curată,
de rătăcire dezlegată,
învață-mă lucrarea-Ți toată,
să nu-mi fac voia mea.

Învață-mă deplin iubirea,
păzește-mă de rău,
să-mi înnoiești prin ea simțirea,
spre Tine să-mi îndrept privirea,
învață-mă deplin iubirea
și Adevărul Tău.

Tu toate să mă-nveți pe mine,
Stăpânul meu ceresc,
căci numai învățat de Tine,
pricep ce-i rău și ce e bine,
pricep Scripturile divine
și știu cum să trăiesc.

Sămânţa Bună

Ocazia cea mai bună

Un credincios a dat unui om o broșură. Acesta a refuzat-o cu cuvintele:
- “Nu sunt credincios – și încă trăiesc!”.
Atunci, credinciosul i-a spus:
- “Desigur, văd lucrul acesta. Dar sunteți obligat să folosiți un cuvințel care are multe să spună”.
- “Eu, obligat?”, protestă omul.
- “Sigur, căci spuneți: Și încă trăiesc. Sunteți obligat să spuneți acest «încă», pentru că știți că, indiferent că sunteți credincios sau nu, trebuie să muriți. Sunteți de părere că sunteți un om liber, dar de fapt nu sunteți!”
Apoi, credinciosul continuă să-i spună acelui om despre Domnul Isus, care a devenit Om, pentru a muri și apoi a învia din morți, pentru ca El “să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor”.
Omul l-a întrerupt cu un gest apărător:
- “Nu permit, ca să-mi inspirați teamă. Când va fi odată așa de departe, voi muri de bunăvoie, în zilele de astăzi este posibil aceasta fără dureri!”.
- “Aveți dreptate și nu. Să mori este posibil în zilele noastre fără dureri corporale. Dar când veți coborî undeva, va trebui să urcați în același timp altundeva. Domnul Isus Însuși a spus, că oameni ca dumneavoastră își vor deschide ochii sufletului lor în locul de chin!”
-“Timpul este cel mai bun sfătuitor”, a spus omul și a vrut să plece.
-“Stați”, strigă celălalt, “și aici faceți iarăși o greșeală mare. De partea cealaltă este totul definitiv și veșnic. Atunci nu se mai poate schimba nimic!”.

(Sursa: SĂMÂNȚA BUNĂ / http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna)

vineri, 5 mai 2017

Prieteni și vise

      Am visat odata ca sunt condamnat la moarte, dar nu aceasta era dezamagirea mea, dezamagirea mea era ca nimeni nu se inghesuia sa-mi vina in ajutor, desi nu era aglomerat.
    
       Biblia este o carte foarte onesta, spunea cineva, nu incearca sa ne prezinte niste actori bine retusati care sa dea bine pe ecrane.
       
       Cand Isus se pregatea sa mearga la Betania, sa isi trezeasca din somn prietenul, pe Lazar,  ii vedem pe ucenicii Lui incurajandu-L sa nu..  este prea periculos, te vor ucide..
       Doar unul dintre ei, Toma, stiu.. dar e el, Toma, cel care dorea mai bine sa moara decat sa fie despartit de Isus: "sa mergem si noi sa murim cu El",   si spre deosebire de Simon,  Toma vorbea serios.

      Ce zi.. cand Isus a stat in fata mormantului si pentru Lazar a avut un singur cuvant: vino! 
       Un prieten, asta face, intinde mana pana in cel mai adanc loc, si isi scoate prietenul afara de acolo.

      A fost un punct de  cotitura pentru Lazar, care a  invatat ca nimic, nici chiar moartea nu ne poate desparti de dragostea Lui.

      Dar nu  doar el a avut de invatat in acea zi, si Marta, a trebuit sa isi inchida ochii cu care vazuse pana atunci, si sa priveasca prin ochii credintei apoi, prin ochii Lui. E nevoie de alti ochi pentru a vedea gloria Lui.

       Nici Maria, sora ei, nu a ramas fara un raspuns: "daca ai fi fost aici, nu ar fi murit.." ceva stia ea..
       Stii.. Maria, ceasul tau numara ore, minute, secunde, si nicidecum timpul Lui Dumnezeu. Prea tarziu nu exista pentru El, crede numai.  

       Apusul minunat al soarelui nu inseamna "s-a sfarsit", ce mai degraba "ne vedem maine dimineata".

       Toma.. e bine ca  vrei sa fii aproape de Isus cu orice pret, dar,  nu inteleg cum de tot ceea ce poti sa vezi e moarte.. iar in fata ta sta insasi Viata..

      Ceilalti au privit.. cu aceeasi ochi ca si noi.. nu erau super eroi niciunul, doar Unul.
      Unii au vazut ca in dragoste nu este frica, si au pornit pe acest drum, altii, vazand ca se intampla lucruri despre care nimeni nu i-a invatat inca, au simtit ca restaurarea ordinii atarna de ei; rabdare, va fi si pentru voi liniste, este un loc unde nimeni nu te mai deranjeaza cu o viata  vibranta, mormant, moarte se numeste acel loc.
       De pe acum vedem pentru ce  se pregateste fiecare.

      Cand stai fata in fata cu Adevarul, fie te va frange , fie te  va impietri.

      Oameni simpli.. cu neajunsuri, asta creioneaza Biblia sub ochii nostri, si totusi dintre ei, unii au scos mainile din buzunare, s-au ridicat si au dat o alta fata lumii. 
      

Cioburi.. de valoare

       Cioburi.. ruine..       Asta vedem privind la destinele ce parcă s-au lovit de un zid prea gros.. prea înalt  și s-au spart. ...